Clădirile şi instalaţiile de încălzire, răcire şi vontilare trebuie să fie concepute si executate astfel încât consumul de energie necesar pentru utilizare să fie minim în raport cu condiţiile climatice locale, fără a afecta confortul termic al ocupanţilor.

Satisfacerea exigentei de izolaţie termică, hidrofugă şi economie de eneigie necesită urmatoarele utilizări ale energiei pentru:

•        incalzirea sau răcirea spaţiului, controlul umiditatii – cantitatea de energie rezultă din: condiţiile interioare (cerinţele de contort si aporturile termice din interior); condiţiile mediului înconjurător exterior (temperatură, umiditate, radiaţie, vânt, etc.); transmisia termică specifică sau calitatea izolării termice a clădirii; transmisia vaporilor de apă prin elementele clădirii şi producerea vaporilor de apă in interiorul clădirii; permeabilitatea la aer a elementelor clădirii; vitezea de ventilare minima si maxima prin mijloace naturale sau mecanice; aria, orientarea si factorii solari ai elementelor transparente, efectele umbrii şi protectiei solare; caracteristicile termice dinamice ale elementelor clădirii si ale instalaţiilor de incalzire/racire; randamentul si modul de operare, control ale instalaţiilor de încălzire, condiţionare a aerului şi umidificare

•        producerea apei calde menajere – principalii factori sunt: cantitatea de apa utilizată; creşterea de temperatură necesară; randamentul dispozitivelor de încălzire şi pompare; consumul de energie electrica al mijloacelor automate de control; pierderile de căldura la distributia si stocarea apei.

•        ventilare, determină sarcinile pentru încălzire şi condiţionarea aerului, ce pot fi limitate prin: configuraţie si dimensionare corespunzătoare a instalaţiilor în corelaţie cu cerinţele privind calitatea aerului; reguli adecvate pentru controlul şi operarea sistemelor de ventilare; dispozitive de recuperare a căldurii. Caracteristicile relevante ale clădirii sunt: viteza proiectată pentru schimbul de aer; permeabilitatea la aer a anvelopei clădirii, ce caracterizează trecerea fluxului de aer în corelare cu diferenţa de presiune dintre interior si exterior; aria de deschidere a ferestrelor, uşilor.

Ventilarea naturala (în anumite cazuri)poate indeplini cerinţele de confort de calitate a aerului, fără a mai fi necesare sisteme de ventilare mecanica sau de condiţionare a aerului. Sistemele de ventilatie naturala sau mecanică pot contribui la limitarea necesarului de încălzire sau răcire si al consumului de energie (al ventilatoarelor).