Piramida Egipteana

Acum 4500 de ani, în Egiptul Antic începe o perioadă de glorie a istoriei construcţiilor.

[View with PicLens]

Tehnica construcţiilor în piatră atinge un înalt nivel de perfecţiune. Se poate considera prolucrarea pietrei în Egiptul Antic, o artă cu adevărat savantă comparativ cu stadiul proistoric al ţărilor din jur.

Piramida, cavou al regelui-faraon, supranumit “fiul soarelui” – Ra, este deci un monument în cinstea unui astru (adorat de elita egipteană). Hogele-faraon, conducătorul statului, este considerat locţiitorului demiurgului pe Pământ.

Piramida este construcţia funerară ce nxprimă adoraţia şi grija sacră manifestată faţă do zei şi morţi. Concepţia religioasă, în Egiptul Antic, era credinţa în viaţa eternă, cea terestră liind considerată o etapă a celei dintâi. Astfel se oxplică preocuparea permanentă pentru creerea condiţiilor de conservare a celuilalt “Eu”. Trupul noînsufleţit al faraonului, considerat sacru era îmbălsămat şi apărat de acţiunea distrugătoare ii timpului sau a profanatorilor, prin construirea unui monument funerar inaccesibil.

Măreţia piramidei urmărea să-i copleşească pe supuşi, uimind prin volum, înălţime, durabilitate şi perfecţiunea execuţiei.

Piramida poate simboliza: naşterea pământului din apă, razele soarelui trimise spre pământ, rampa de acces în vederea îmbarcării după moarte în barca zeului soare – Ra.

Marea piramidă (piramida lui Keops) face parte din ansamblu de la Ghiseh, cel mai mare grup de monumente construit de om (fig.4.1).

Piramida şi monumentele din jurul lor au fost concepute şi realizate printr-o anume distribuţie geometrică.

Piramida geometrică, care apare după dispariţia piramidei în trepte, are baza pătrată şi feţele triunghiulare. Privită de la distanţă piramida are aspectul unui corp geometric perfect şi compact. De aproape ea apare ca având feţele formate din trepte foarte mari.

Dimensiunile Marei piramide sunt impresionante, înălţimea de 148m, echivalează cu o clădire cu 50 de etaje, iar baza are 2,66ha (230×230m).

Blocurile de piatră, ce alcătuiesc Marea piramidă, sunt din calcar de culoare gălbuie – culoarea deşertului. Aceste blocuri au o greutate medie de 2500kg şi o înălţime de 70cm.

Tăierea pietrelor, la carieră, se realiza cu unelte de aramă durificată sau prin crăparea rocii de calcar cu piese din diolit (rocă vulcanică dură), mărirea acestor crăpături, şi ruperea blocului de piatră după suprafeţe orizontale sau verticale prin introducerea forţată a unor pane din lemn umed.

Piramida a fost placată cu blocuri din calcar alb, cu planeitate perfectă ce a condus la realizarea unor rosturi cu grosime redusă.

în interior piramida se compune din încăperi, de dimensiuni mici raportate la cele ale întregului monument, camera regelui-faraon, camera reginei şi coridoare, galerii de acces.

Protecţia camerei regelui faraon unde era depus sarcofagul, contra presiunii mari din greutatea pietrei de deasupra, a fost realizată prin 5 camere de descărcare amplasate deasupra tavanului orizontal. Ultima cameră a fost alcătuită cu dale aşezate oblic. Scurgerea presiunii provenită din greutatea piramidei, de deasupra camerei regelui, nu se realizează vertical spre bază fiind deviată de lespedele înclinate, producând un efect de boltă. Acesta reduce încărcarea ce trebuia suportată de tavanul camerei. Pentru preîntâmpinarea distrugerii prin tasare, pereţii ultimilor două camere de descărcare (care ar fi putut ceda la presiunea greutăţii pietrei) au fost executaţi din calcar, iar ceilalţi din granit. Prin această concepţie se urmărea ca pietrele să se sprijine una pe cealaltă, prin împingeri laterale, protejând astfel încăperea centrală a piramidei.

Coridorul (galeria cea mare) a fost acoperit cu bolţi cu console, sub forma unei scări răsturnate, repartizând judicios presiunea datorită greutăţii mari de deasupra şi având în acelaşi timp un deosebit efect artistic, încăperile din interiorul piramidei erau ventilate prin canale ce traversau piramida, între anumite ore ale zilei, datorită diferenţelor de temperatură între exterior şi interior. Constructorii Egiptului Antic au conceput rezemarea piramidei pe o suprafaţă convexă, care lucrează sub formă de boltă, reducând substanţial presiunea pe suprafaţa de rezemare.

Ipoteze de construcţie

Marea piramidă a fost ridicată de constructori având un riguros spirit matematic şi un remarcabil simţ artistic. Piramida lui Keops pare a ţâşni din pământ, având totuşi uriaşile proporţii armonizate. Aspectul greoi este evitat prin folosirea unui anumit raport între bază şi vârf, asigurând masei piramidei o înfăţişare ce degajă forţă.

Transportul blocurilor de piatră. Carierele de piatră, exploatate pentru construcţia piramidelor, se află la o distanţă apreciabilă faţă de construcţiile însăşi, fapt care a permis emiterea unor ipoteze privind transportul blocurilor de piatră (fig.4.2):

•          s-a presupus că acest transport s-ar fi realizat prin folosirea a mii de oameni la tragerea pe nisip a unor sănii din lemn pe care erau aşezate imensele blocuri;

•          s-a emis de asemenea părerea că blocurile ar fi fost deplasate pe apă, prinse între două bărci, avându-se în vedere faptul că greutatea blocurilor se micşora în apă (apa ce lega cariera de locul execuţiei, apărea datorită inundaţiilor Nilului).

Ridicarea blocurilor de piatră. Ţinându-se seama de faptul că în Egiptul Antic nu era cunoscut scripetele, apare uimitor sistemul de ridicare a blocurilor de piatră în greutate de aproximativ 2 tone, la o înălţime de 150m.

S-a emis ipoteza că ridicarea blocurilor se făcea cu ajutorul unor puternice balansoare de lemn, formate din 2 lemne decupate după un segment de cerc şi reunite prin traverse, situate în terase succesive, cât şi cu ajutorul pârghiilor (fig.4.2). Pe măsură ce construcţia se înalţă, în jurul părţii executate se forma o rampă de nisip, terenul înălţându-se astfel la nivelul şantierului.

Aceste rampe se alungeau pe măsură ce construcţia se ridica. După alţi cercetători, în locul rampelor de nisip ar fi existat sare, care ar fi dispărut o dată cu inundaţiilor Nilului.

Sursa : Ingineria Cladirilor – Editura Junimea